„Iubeşte şi fă ce vrei!”
Cred că suntem cu toţii de acord că darul cel mai de preţ primit din marea bunătate a Tatălui Ceresc este Viaţa. Însă, cum putem să ne bucurăm de acest mare şi minunat dar, fără însă a-l ofensa pe cel care, cu atâta iubire, ne-a oferit totul. Da, spun: fără a-l ofensa, deoarece şi noi, atunci când oferim un cadou mult aşteptat cuiva drag, vrem să simţim – nu neapărat să vedem – cât de mult se bucură de cadoul primit.
Ştiţi şi voi momentele acelea când primeşti un dar pe care îl aşteptai şi pe care îl doreai de mult timp şi când te simţi aşa de împlinit, încât parcă îţi vine să alergi şi să strigi de fericire, ca şi când toată lumea e a ta! Aşa ar trebui să fie fiecare clipă a vieţii noastre, pentru că fiecare clipă este o şansă unică oferită nouă pentru şi spre eternitate. Şi în acest sens, iubirea trebuie să fie etalonul nostru de măsură în tot ceea ce facem, în modul în care interacţionăm cu ceilalţi şi mai ales în modul în care reacţionăm la provocările vieţii.
Parafrazându-l pe Sfântul Apostol Pavel, putem spune şi noi că totul ne este îngăduit, însă nu totul ne este permis! În schimb, ne este permis tot ceea ce este făcut cu iubire şi din iubire. Să nu fim egoişti şi să nu încercăm să păstrăm din dragostea noastră pentru mai târziu. Acum şi aici este momentul să o împărtăşim. Aşa cum spunea Sfântul Augustin: „Iubeşte şi fă ce vrei!”.
