Darul timpului prezent
Vă mai amintiţi momentele acelea, din copilărie, când vi se părea că timpul trecea prea greu - mai ales la şcoală - şi când vă doreaţi cu nerăbdare să derulaţi limbile ceasului, pentru a sări vreo câteva ore, zile sau poate chiar ani? Doreaţi să creşteţi deodată, să simţiţi că sunteţi liberi şi că puteţi face ce vreţi voi cu viaţa voastră, când vreţi, cu cine vreţi, unde vreţi, indiferent de oră, fără nicio oprelişte în special din partea părinţilor? Eiii, surpriză, pentru prea mulţi dintre noi, dorinţa s-a împlinit! Dar tot am rămas în inimă cu tânjala de a derula timpul şi de a avea cât mai repede posibil un serviciu bun, o familie fericită, copii frumoşi, poate chiar nepoţi şi, de ce nu, o pensie liniştită.
Ştiu, e adevărat că, de multe ori, în special când viaţa pare prea dură, atunci când ni se pare că nu mai putem merge mai departe, ne-am dori ca aceste perioade să nu existe sau să se deruleze pe repede înainte. Dar, vă întreb, dacă totul ar fi frumos şi bun în viaţa noastră, cum am mai aprecia binele primit şi binecuvântarea lui Dumnezeu?
Gândiţi-vă la fermieri, cu câtă sudoare lucrează pământul şi plantează cerealele şi cu câtă răbdare, dar mai ales cu câtă încredere aşteaptă recolta. Chiar dacă vremea sau dăunătorii culturilor le pun piedici, ei ştiu că, în cele din urmă, grânarele le vor fi pline. Timpul trebuie să fie prietenul nostru, nu duşmanul pe care vrem să îl ocolim şi cu care nu dorim să avem de-a face. Fiecare în parte a primit de la Dumnezeu darul timpului prezent - care mâine va fi trecut, dar care ieri era viitorul - de care să ne bucurăm, pe care să îl preţuim şi pe care să îl administrăm cât mai bine cu putinţă, după voia Lui, deoarece numai El este veşnicie şi numai El ne-o poate dărui şi nouă.
Pe de altă parte, cu toţii ne dorim clipe fericite, momente în care să putem opri clepsidra timpului în loc, astfel încât acestea să pară o veşnicie. Însă, pentru asta trebuie să trăim viaţa cu paşi mărunţi, fără a ne grăbi să sărim diversele etape, mai puţin frumoase, ale vieţii. Trebuie deci să ne bucurăm de fiecare clipă primită în dar conform planului lui Dumnezeu, deoarece nimeni nu poate avea certitudinea că ziua de mâine va mai fi ori nu în prezentul său. Sau, parafrazând un cântec creştin: „Zâmbeşte astăzi, mâine poate n-ai să poţi!”.
©Alexia Trandafir