Gânduri de la Dunăre
Anul acesta este unul neobișnuit pentru cei din familia mea datorită unei schimbări mari care s-a petrecut de curând. Schimbarea despre care vorbesc este defapt un nou membru al familiei, sora mea. Cred că sosirea ei pe lume a fost unul dintre cele mai emoționante momente pe care le-am trăit. Primul Crăciun împreună cu ea a fost de neuitat; primele sărbători Pascale împreună cu ea o să fie splendide. Pentru prima ei sărbătoare de Înviere am mers într-un loc special, și anume pe malul Dunării. Zâmbetul ei încălzește parcă apa tulburată de gâdurile fiecărui om. Salcia falnică de lângă râulețul care abia asteaptă să se verse în Dunăre ne privește și ne dă speranță. Tot ea m-a îndemnat și să rătăcesc pe străduțele înguste ale stațiunii în care ne aflăm și să descopăr de fapt o altă viată, trăită la margine de ape. Experiența aici este una minunată și sper ca momentul în care voi aprinde lumânarea cu lumina sfântă să se lumineze toate chipurile care îmi sunt alături. Cred că nu o să pot uita vreodată cum păsările zboară deasupra vapoarelor încărcate și cu siguranță nu voi uita reacția pe care am avut-o atunci când am văzut furiosul fluviu. Ceea ce am vrut să vă transmit astăzi este exact ceea ce simt eu anul acesta, aflându-mă în acest loc, cu ocazia acestei sărbători.
