A fost odată ca… deodată!
Se spune că cea mai grea luptă este cea pe care o ducem cu noi inşine. Este adevărat. Peste tot auzim: „Ascultă-ţi interiorul”. Uşor de zis, nu? Vocea interioară – pe cât de importantă, pe atât de greu de găsit. De fapt, atunci când „eşuăm”, de fapt ne-am distanţat de ea fără a ne da seama. Nu sunt adepta ideilor de noroc sau de ghinion, ci, mai degrabă, când lucrurile iau o direcţie nedorită, cred că ţine mai mult de puterea alegerilor noastre şi mai putin de factorii externi.
Viaţa merge uneori mai repede decât merge conştiinţa noastră, iar presiunea e mai mare, acum ca niciodată, până şi în rândul adolescenţilor şi chiar printre cei mai mici. Inima şi creierul, emoţiile şi logica… De ce e atât de greu să le ţinem în echilibru? Eu simţeam mai tot timpul o reţinere înainte de a spune ceva, probabil de la influenţe din copilărie. Înainte să rostesc ceea ce gândeam, respectiva propoziţie trebuia analizată ca să fie una „corectă”. Procedam greşit. Acum, fraza „pură” şi exprimarea au ajuns să fie cele mai frumoase lucruri pentru o fată care credea doar în alb şi în negru. Nu ţine doar pentru tine, comunicarea şi relaţiile cu oamenii aduc cea mai mare fericire. Orice simţi şi spui nu are ce să aibă greşit, este doar o părere. În trecut mă raportam poate mai mult la ceea ce credeau alţii, în loc să iau în considerare şi ceea cred eu. Acum, mă bucur nespus că nu mai procedez în acest fel.
Nu o să întâlnim pe nimeni 100% în acord sau împotriva a ceea ce zicem noi pentru că, din nou, fiecare are doar o părere. Fiecare are dreptatea lui. Trăim în propria noastră realitate, una subiectivă. Ne bazăm pe propriul sistem de valori, format încă din primii ani de viaţă. Ne-am putea întreba: dar dacă chiar e greşit ceea ce spun sau fac? Ghici ce! Nu contează! Se uită la tine, uite-te şi tu la ei şi spune-le: „Da, am facut o greşeală şi mi-o asum?”. Suntem oameni şi e firesc să greşim uneori. De asemenea, este important să conştientizăm că şi greşelile se pot transforma în lucruri bune. Ce vreau să spun e că în loc de „Vai, iar am dat-o în bară!”, am putea spune foarte simplu: „OK, data viitoare ştiu cum să procedez!’’. Scopul central al vieţii este să fim fericiţi, nu? Şi am fost înzestraţi şi cu libertate, aceea de a alege cum să ne trăim această viaţă.
Nu zic să nu mai gândim deloc înainte de a spune ceva – dimpotrivă, chiar e indicat! –, dar cel mai important este să fim sinceri cu noi înşine, pentru că altfel nimic nu ar mai avea sens în vieţile noastre. Aşadar, caută şi fă orice rezonează cu tine! Iubeşte şi nu aştepta dreptatea în această viaţă, nu o vei afla întotdeauna. Şi nici nu ştii ce surprize plăcute îţi poate rezerva viaţa, bucură-te de ea! Iar dacă aşteptai un semn, să ştii că acesta este!
