Floare rară
„Gândul meu și-al dumitale
Facă-l Dumnezeu o floare!”
(Ilorian Păunoiu)
Într-o seară, stând şi citind, am găsit într-o carte ceva ce m-a pus pe gânduri. Este vorba despre un citat referitor la una dintre acele calități care nu numai că sunt rare, ci sunt şi absolut necesare sufletului omenesc pentru ca acesta să aibă o viața interioară de cea mai buna factură, DELICATEȚEA.
A fi delicat înseamnă să iubești cu adevărat, să ocrotești, să prețuiești în cel mai înalt grad cele ce sunt frumoase și cele care ar putea sa fie. Poate că toate aceste cuvinte au un înțeles mult mai profund decât ne-am putea gândi noi, niște simple spirite umblând pe pământ, și poate că lipsa delicateții este ceva mult mai grav decât ne-am gândit.
Inteligenţa, bunătatea, altruismul, discreția şi mărinimia decurg din acestă nobilă calitate. Sau, am mai putea spune şi că ea le include pe toate acestea. Se spune că este mai important să dăruiești decât să primești, iar cel care dăruiește este așa cum spune un proverb arab: „Văr bun cu soarele”. Totul pleacă din interiorul nostru și de la dorința noastră de a face bine, de a ajuta. Gândurile bune, pozitive, sentimentele curate şi sincere reprezintă punctul de plecare în dobândirea acestei virtuți care ne înnobilează sufletele.
Şi noi, oamenii mari, căci așa ne place să ne numim, avem deseori multe lucruri de învățat de la copiii ce ne înconjoară, în ciuda tuturor experiențelor anterioare care fie ne-au oferit adevărate lecții, fie adevărate bucurii.
De curând, alături de niște prieteni minunați, am început un proiect care mi-a dovedit multe lucruri, proiect din care am învățat ce înseamnă bucuria de a dărui, dar și tristețea de a nu avea, vizibilă pe chipul celor pe care i-am ajutat așa cum am putut. O altă parte a societăţii ne-a a fost dezvăluită și, în ciuda condiției în care se află, acești oameni m-au învăţat ce înseamnă sa fii cu adevărat delicat. Şi aceasta deoarece delicatețea presupune și acele modalitați de a ști cum să te apropii de omul care are nevoie de tine și să faci acest lucru în așa fel încât să nu-i încalci celuilalt demnitatea, personalitatea sau libertatea.
Cu toţii am uitat de natură, am uitat de acest Univers creat de Dumnezeu cu toate minunățiile lui și am uitat să trăim frumos, nemaiștiind ce înseamnă iubirea curată ca un izvor uitat de munte, ca un câmp înverzit într-o primăvară mult așteptată, ca un parfum de floare… Din păcate asistăm la o nefericire colectivă care ne poate duce spre neant. Însă, trebuie să învățăm că a fi delicat înseamnă să iubești sincer, să mângâi pentru a fi la rândul tău mângâiat și iubit.
Trebuie aşadar să ne comportăm ca niște oameni mari, responsabili, care știu să se bucure necondiționat de creația lui Dumnezeu. Delicatețea este o floare rară pentru care merită să colinzi văi sau să urci munți întregi în așa fel încât, la capătul urcușului, să întâlnim această neprețuită comoară.
