De mână cu Dumnezeu
Stau și mă gândesc ce să vă mai povestesc…Oare ce aș mai putea împărtăși cu voi? Mă uit, însă, în jurul meu și îmi dau seama că exeperiențele nu se trăiesc la singular, că nu există ceva ce am trăit doar „eu”. Lucrurile sunt cu oameni și despre oameni, experiențele sunt împărtășite, iar emoția este mai puternică atunci când este trăită în grup.
Abia m-am întors dintr-o anume piață, unde am susținut o cauză împreună cu alte câteva mii de oameni. Iată, emoție trăită in grup! Am ajuns apoi acasă și intrând în lumea virtuală - pe Facebook - am fost foarte încântată să văd că tinerii din Râmnicu Vâlcea au reușit să ducă la bun final un proiect caritabil care vine în ajutorul celor mai puțin norocoși. Iar acum mă gândesc că totuși, în lume, se petrec atât de multe lucruri bune, dar noi avem tendința să le vedem numai pe cele rele.
Tot azi, la biserică, preotul ne-a atenționat - precum un părinte își avertizează copiii - că începe Postul Paștelui și că ar trebui să fim mai atenți la cum ne comportăm în perioada asta. Şi eu cred că este foarte simplu să ţii post: nu trebuie să stăm încordați, să ne păzim fiecare pas și să măsurăm câtă carne am mâncat, ci tot ce trebuie să facem este să îi permitem pe Dumnezeu să ne prindă de mână și să pornim împreună la drum.
Ce ni se mai poate întâmpla rău, dacă știm că suntem pe mâini bune, că avem cea mai sigură călăuză, cel mai bun protector și prieten alături de noi?
