Despre cei ce aduc lumină în întuneric
O să vă povestesc câte ceva despre proteste, dar nu voi vorbi nici despre politică, nici despre manifestațiile de amploare și nici măcar despre blițurile de la telefoane și modul în care au luminat Piața Victoriei sau au format imensul tricolor. Păi și atunci despre ce? Despre oameni.
Prin mulțime, un tânăr zâmbitor se plimbă neobservat. Are un rucsac de care a agățat o foaie pe care și-a însemnat gândurile. Are o căciulă ce-i acoperă părul brunet. Și mai are ceva: un sac în care strânge orice fel de hârtiuță sau ambalaj de pe jos. Trece tăcut printre oameni, atent și rapid. Și nimeni nu-l observă. Și nimeni nu-l menționează.
Puțin mai departe, o doamnă ajutată de alți prieteni împarte ceai. Cui? Oricui! Cum? Fierbinte și cu iubire. În altă parte niște domni au venit cu o bicicletă ciudată. Pe ea au pus un recipient mare în care e și mai mult ceai cald pe care îl împart bucuroși celor din jur. Sunt chiar și oameni care împart covrigi și eugenii. Dar preferații mei sunt cei care dăruiesc zâmbete, cei care îi încurajează pe cei triști, cei care radiază de fericire.
Un alt tânăr și-a propus să stea toată noaptea. S-a așezat pe asfaltul rece din fața imensei clădiri luminate și nu spune nimic. Câțiva oameni încearcă să-l convingă să se ridice ca să nu se îmbolnăvească, dar văzând că nu reușesc, îi aduc ceva pe care să stea. Alții îl întreabă dacă îi e foame și îi oferă mâncare. Primește și ceai. Și vorbe bune, încurajări, zâmbete, admirație. Îndură frigul timp de douăsprezece ore și inspiră alți oameni.
Dar toate acestea se întâmplă într-o singură noapte? Da, e o noapte lungă, care ține deja de câteva zeci de zile. Câteodată noaptea e întreruptă pentru un scurt timp de zi. Și ziua pictează pe asfalt cu cretă colorată și umple cerul de baloane și de râsete inocente și cristaline. Dar aceasta nu durează mult și iar vine noaptea și, odată cu ea, cei ce aduc lumină în întuneric. Și e bine că vin. Înainte le plăcea să se ascundă și ei în întuneric. Dar ceva i-a determinat să se schimbe. Ceva i-a determinat... să fie mai buni. Și ei, la rândul lor, îi vor inspira pe alții. E frig și întuneric afară, dar e cald și lumină în suflete. Și va fi din ce în ce mai cald de acum, doar se apropie primăvara.
Și noi trebuie să alegem. Ce vom face? Ne vom ascunde în întuneric sau vom aduce lumină celor din jurul nostru? O încurajare sau chiar numai un zâmbet îl poate ajuta pe cel de lângă noi, îl poate ajuta să strălucească. Și, la rândul lui, va aprinde flacăra în sufletul altuia și tot așa, vom crea un lanț de lumină. El deja există, noi trebuie să îl continuăm.
Sir Robert Baden-Powell spunea: „Adevărata cale spre fericire o găsești dăruind fericire celorlalți. Încercați să lăsați această lume un pic mai bună decât ați găsit-o. Fiți gata să trăiți fericiți și să muriți fericiți!”. Deci fiți buni și veseli și împrăștiați bucurie în jurul vostru, iar Dumnezeu vă va călăuzi pașii spre pacea veșnică.
