Viaţa e despre trăiri
Pe 7 februarie, de ziua mea, am dat ultimul examen din sesiune. După două zile de vacanţă în care am fost „la plimbare” în Piaţa Victoriei, doi prieteni pe care i-am cunoscut la Întâlnirea Naţională a Tineretului Catolic din 2015, m-au întrebat daca vin la Cluj câteva zile. După ce am realizat împreună o listă cuprinzătoare cu toate motivele pentru care ar trebui să rămânem în Bucureşti, le-am scris: “Gata, măi, mergem! Am zis!”. Şi, în aceeaşi zi, am luat trenul, iar la lăsarea nopţii am început să ne anunţăm prietenii că venim la Cluj, că sosim în câteva ore şi avem nevoie de cazare.
S-au aranjat toate: ne-am revăzut cu prietenii de la INTC (cu care am păstrat legătura în tot acest timp) şi nu numai, ne-am plimbat şi ne-am amintit de fiecare străduţă parcursă acum doi ani şi de fiecare moment care ne-a adus împreună.
Tot spontan, am zis să mă văd şi cu cercetaşele din Oradea, şi se pare că numai Dumnezeu poate aranja lucrurile aşa de bine: fix în ziua următoare aveau o ieşire pe munte! Am fost cu ele la Peştera Vadu Crişului, apoi am parcurs traseul până în Şuncuiuş. Chiar dacă am avut la dispoziţie doar o zi împreună, am profitat de ea la maxim, am râs şi am povestit. M-am întors în Cluj, unde m-am întâlnit cu prieenii pe care încă nu îi văzusem. Duminică seara am luat bilete spre Bucureşti, însă voiam să mă bucur de vacanţă, iar eu nu agreez aşa de mult Bucureştiul.
Am coborât din tren cu Andreea la Braşov, am făcut o tură rapidă a oraşului la ora şapte dimineaţa şi la minus opt grade celsius, apoi ne-am încălzit cu o cafea fierbinte. Andreea a plecat acasă, spre Bucureşti, dar eu am hotărât că mai vreau vacanţă: Făgăraş-Sibiu-Râmnicu Vâlcea, unde am discutat cu cercetaşii vâlceni despre noua ediţie a proiectului “Dăruind vei Dobândi”. M-am întors în Bucureşti numai o noapte, pentru a-mi schimba bagajul, apoi am plecat pe munte, în Făgăraş, la Cabana Turnuri. Prieteni noi şi vechi, zeci de experienţe.
Ştii acele zile în care experimentezi atât de multe trăiri, încât ţi se pare că, de fapt, au durat mult mai mult? Atunci când o zi face cât trei-patru, şi nu îţi vine să crezi că ai trecut prin atâtea lucruri în acele 24 de ore. Aceleaşi 24 de ore pe care de obicei le irosim pur şi simplu, fără să conştientizăm că le pierdem.
Ce e şi mai interesant? În cele 11 zile de vacanţă am mers în atâtea locuri cu numai 300 de lei – bani primiţi de ziua mea de la bunici şi părinţi. Planificasem să îi păstrez pentru a-mi cumpăra un telefon când strâng destui, însă nu am cum să regret toate experienţele trăite în călătoria mea hai-hui. Recunosc, am profitat şi de faptul că pot călători gratuit cu trenul – în portofelul meu sunt înghesuite11 bilete de tren din această vacanţă.
Poate tu preferi să cheltui banii în alt mod, însă eu cred că cel mai avantajos este să cumperi experienţe, nu obiecte. După ani, nu îmi voi aminti ce telefon sau ce blugi mi-am cumpărat, dar îmi voi aminti aventurile prin care am trecut alături de prieteni. Cu toţii ne amintim când cineva ne-a ajutat, când acea persoană şi-a făcut timp pentru a fi cu noi. Cred că ar trebui să valorificăm la maxim timpul liber şi resursele pe care le avem – să ne vedem prietenii şi persoanele dragi şi să petrecem timp cu cei care au nevoie de noi.
Asta ador la toate plecările şi micile mele călătorii – faptul că atunci reuşesc cel mai bine să valorific fiecare moment şi să mă bucur de o grămadă de daruri pe care Dumnezeu ni le oferă în mod gratuit: timpul, zâmbetele, natura, emoţiile, prieteniile, iubirea.
P.S.: Le mulţumesc tuturor prietenilor care m-au cazat, hrănit şi distrat zilele acestea! Vă îmbrăţişez cu drag şi vă aştept în Bucureşti sau, şi mai bine, la o tură pe munte!
