Unde fugim de-acasă?
Inspirată de titlul cunoscutei creații literare, mă gândeam la copilărie când în momentele de mică rebeliune protestam și spuneam “lasă că mă fac eu mare și fac ce vreau eu”, presupun că nu am fost singura, nu?
Și acum, acum când am crescut mare încotro? Am impresia că majoritatea tinerilor de astăzi sunt dezorientați, nu știu ce vor să facă cu viața lor, unde să se îndrepte, ce uși să deschidă. Ne este frică de eșec, ezităm și trăim cu speranța că va fi bine.
Unde fugim de-acasă? Vrem să fim independenți, să descoperim necunoscutul, să visăm și să trăim ca și cum ar fi ultima clipă. Care este limita ce nu ar trebui niciodată trecută? Mi se spune deseori să nu regret nimic din ce am făcut. Tu nu ai regretat vreodată că nu ai ascultat sfatul cuiva și la un moment dat te-ai trezit și ți-ai spus “ce am făcut”?
Dorința de libertate, de a face ce vrei atunci când te faci mare te face să greșești. Îmi aduc aminte de cineva care îmi spusese cu zâmbetul pe buze “Hai să îți spun ceva. Cu toții greșim, e normal, e uman. Important este să înveți ceva și să nu fi trecut acea experiență pe lângă tine degeaba”.
Deci, unde fugim de-acasă?
