Va fi odată ca nicio altă dată
„Odată ca niciodată a fost…” așa începea mami toate poveștile când eram mică. Le ascultam întotdeauna cu plăcere și interes, căci doar în ele fericirea și bunătatea învingeau mereu. În ele existau personaje oneste, loiale, curajoase, personaje care își meritau veșnicia trăită în fericire.
Momentan nu mai ascult povești. Nu-i din lipsă de timp sau că nu aş mai simţi plăcerea acestora. Din contră, așa dor am să mai ascult povești spuse de mami înainte de culcare! Dar acum…, acum le scriu. Le scriu și mereu încep cu „va fi odată ca nicio altă dată”. Am încredere în viitor și aş dori să știe și alții că mereu va fi altceva, ceva mai bun, fără să conteze cum a mai fost.
Uneori am impresia că mă complic prea mult, scriu codat, greu de înțeles, eronat. În loc să scriu pe orizontală, pentru toți, mă pierd des în verticale și aşa povestea rămâne neînțeleasă.
Lupt totuși, chiar și pe verticală, pentru ca la un moment dat să pot spune: „este o dată cum n-a mai fost și nu va fi alta”. Şi vreau să spun asta mereu, în fiecare secundă. Să o spunem cu toții! Să credem toți că Dumnezeu, cu imaginația Sa nemărginită, face fiecare moment perfect. Să simțim unicitatea…, să o merităm!
Este greu să merit, dar este datoria mea să mă ridic la înălțimea așteptărilor. Îmi plătesc acum toate momentele unice pe care le-am trăit, le trăiesc și le voi trăi! Debutez acum, luptând pentru meritul meu, spunându-vă tuturor că:
Ținuturile acelea pline de pace sufletească - unde și-au găsit locul fericirea, iubirea și credința infinită - sunt în jurul nostru. Ele se deschid la fiecare pas făcut, înaintând pe drumul pe care demonstrăm că le merităm. Sper că pașii voștri sunt direcți, drepți, pentru că eu, uneori, mai calc și pe lângă.
