Cine pe cine judecă?
"Nu judecați, ca să nu fiți judecați.
Căci cu judecata cu care judecați, veți fi judecați, și cu măsura cu care măsurați, vi se va măsura."
(Matei 7, 1-2)
Se spune că numai Dumnezeu are dreptul să ne judece. Nu știu de ce, dar am impresia că tocmai El nu ne judecă, ci doar ne înțelege și ne iartă neobosit. Oricâte păcate am face, dacă le recunoaștem în fața Lui, nu o sa ne spună: „De ce ai făcut asta?”, „Cu ce te-a ajutat să faci asta?”, „Te simți mândru de ce ai facut?”. În schimb, suntem înconjurați de persoane care se cred perfecte și care consideră că ne pot judeca. Daca te-ai simțit vreodată judecat de cei din jurul tău, gândește-te la Dumnezeu și la dragostea Lui față de tine. Roagă-te zilnic! E mai ușor să vorbești cu El! Problema este însă și la noi. În general, subestimăm pentru că ne simțim bine să știm că avem oameni „inferiori” nouă. Ne este mai ușor să-i judecăm pe alții decât să-i iubim. Este foarte greu să nu judecam pe cineva în lumea în care trăim, o lume care nu vede frumusețea, ci preferă să caute defectele altora și să născocească scuze pentru propriile imperfecțiuni. Chiar Maica Tereza spunea că „Dacă îi judeci pe oameni, nu ai timp să-i iubești!”.
Dar nici noi nu deținem dreptul de a judeca. Cu ce suntem noi mai presus față de alții? Suntem egali între noi. Este mai ușor să punem etichete oamenilor decât să încercam să îi cunoaștem mai bine? Nu trebuie să ne jucăm niciodată cu sentimentele unui om. Așadar ai grijă când judeci pe cineva! Piatra pe care o arunci azi, este cea de care te împiedici mâine. Și nu uita să îți înalți privirea către cer. Acolo este cineva care are mereu grijă de tine!
