Movie it - din nou în Polonia!
“Movie it” este un proiect care mi-a adus multă bucurie! Acest proiect este asociat cu a doua mea plecare în Polonia, țară unde a rămas o parte din mine după prima experiență trăită la Ziua Mondială a Tineretului, acolo.
Subiectul proiectului a fost: “Comunicarea prin filme”, un subiect care mi-a trezit interesul, eu fiind pasionat de orice are legatură cu “lumea filmului”. Toată perioada petrecută în Hermanow a fost fantastică! Am stat într-o pensiune plasată frumos, într-un cadru natural în care calul părea privilegiat. În locul respectiv erau crescuți cai, iar în pensiune puteai observa tablouri și elemente care aveau legătură cu acest animal fantastic!
Îmi amintesc cu plăcere ceaiul, care a fost la discreție și care mi-a plăcut tare mult, serile internaționale, în care fiecare țară participantă prezenta un moment care să o pună în valoare, și m-am bucurat tare mult să o cunosc pe Cristina, lidera grupului nostru, cea fără de care nu mai scriam astăzi acest articol, pe domnul Mișu, șoferul (senzație este cuvântul care îl definește pe acesta), și totodată m-am bucurat că am avut șansa să leg noi prietenii.
Nu voi ascunde faptul că nu am fost cu mintea 100% la acest proiect, “datorită” unei speciale domnișoare din viața mea, din Polonia. Mulțumită acestui proiect, am avut șansa să o reîntâlnesc iar acest lucru mi-a făcut inima să bată într-un alt mod…, dar asta este o altă poveste.
Pot spune că după acest proiect, convingerea mea despre importanța și rolul comunicării s-a consolidat. Am învatat cât de important este să știi să comunici și să-i încarci cu energie pozitivă pe cei din jurul tău. Mi-a plăcut faptul că toți tinerii participanți la proiect au fost deschiși și au încercat să comunice indiferent de câtă engleză știau. Iată și un sfat în acest sens: învață limba engleză ca să nu-ți obosească mâinile încercând să comunici cu tineri din alte țări. Eu am început să învăț poloneza, chiar, experiența din vară mi-a băgat în traistă câteva cuvinte de care m-am folosit cu deosebită plăcere ca să-i impresionez pe polonezi.
Conținutul proiectului ne-a fost prezentat într-o manieră interactivă care ne-a “forțat” să lucrăm în echipă și să găsim singuri răspunsuri la probleme legate de comunicare. Am învățat câteva jocuri de care-mi amintesc cu plăcere și pe care nu le mai jucasem înainte. A fost un joc criminal și la propriu și la figurat care s-a numit “killer” și care s-a jucat pe parcursul a mai multor zile. Scopul jocului era să supraviețuiești într-o pensiune plină de criminali care te puteau ucide în diferite moduri amuzante, precum “atinge-ți victima cu o linguriță” sau “întreab-o cât este ceasul”. Condiția ca victima să ajungă la cimitir era să-ți îndeplinești sarcina într-un loc ferit de restul jucătorilor. Faza amuzantă a fost că victima mea era un spaniol pe care îl puteam scoate din joc dacă… “dansează cu el”. Am reușit să fac acest lucru, încă mă mir cum. :)
În final, îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru tot, chiar și pentru că mi-a dat șansa să scriu acest articol, se pare că mă iubește exagerat de mult. De fapt, nu de puține ori stau și mă gândesc la cât de generos este Dumnezeu cu mine!
