Fericire
Termin cursul cu zece minute mai devreme. Mă grăbesc să ies din facultate şi mă îndrept spre metrou, am o grămadă de lucruri de rezolvat zilele astea şi sunt stresată. Schimb metroul la Unirii şi mă aşez. În faţa mea este o mamă cu doi copii de vreo cinci ani – fetiţa stă jos şi se uită curioasă la oamenii din metrou, apoi se strâmbă. Ajunge cu privirea şi la mine şi zâmbesc, m-a prins, mă uitam la ea! Îmi zâmbeşte şi ea larg şi mă priveşte fascinată. „Cum te cheamă?” ţipă, şi eu îi răspund. Nu, este prea gălăgie şi nu mă aude, aşa că ţipă iar şi iar. Eu îi răspund de fiecare dată şi aproape că încep să râd – cam tot vagonul a auzit acum cum mă cheamă, mai puţin ea. Uşile se deschid, mama ia copiii de mână şi coboară. Eu zâmbesc.
Ştii ce cred? Cred că oamenii sunt trişti sau supăraţi pentru că ei aleg să fie aşa. Iar oamenii fericiţi sunt fericiţi pentru că aleg să fie. Ştiu, sunt momente în care eşti cu adevărat trist şi simţi că nu mai ai niciun rost pe lumea asta, însă dacă alegi să treci peste mica problemă am încredere că vei reuşi să fii fericit.
Cum adică? Uite aşa, eu nu cred că ploaia de afară, profesorul de la materia x sau lipsa laptelui din frigider sunt motive pentru care ai putea fi supărat – este alegerea ta de a reacţiona în acest mod. Dar poţi alege să accepţi adevărul, realitatea, şi apoi să acţionezi, să găseşti soluţii. Ai picat un examen, aşa că alegi să fii posomorât toată săptămâna? Eu cred că este mai simplu să accepţi faptul că poate nu ai fost destul de bine pregătit sau pur şi simplu nu ai avut cea mai bună zi, şi să începi să înveţi pentru a-l lua din a doua încercare. Trebuie să învăţăm să ne asumăm responsabilitatea deciziilor noastre. Şi luăm zilnic o mulţime de decizii, chiar dacă avem impresia că altcineva alege în locul nostru. Dacă ai decis să îţi petreci timpul altfel decât învăţând pentru acel examen, este decizia ta şi trebuie să ţi-o asumi, nu să dai vina pe altcineva pentru nota mică.
Multi confundă fericirea cu dobândirea unor lucruri – “Când o să am telefonul acela o să fiu fericit” sau “Când o să termin sesiunea voi fi aşa de fericit!”. Dar acest entuziasm nu este fericire pură, iar după câteva zile îţi vei dori altceva. Fericirea nu se referă la îndeplinirea unor dorinţe, ci este acceptarea adevărului.
Un prieten foarte bun mi-a spus că nu există cale spre fericire, fericirea este calea. Pentru a fi fericit, trebuie doar să vrei. Dacă este voia Domnului să se întâmple anumite lucruri, cine suntem noi să spunem “nu”? Trebuie să ne împăcăm cu realitatea şi să ne ducem crucea.
Haideţi să trăim fericirea şi să zâmbim cu recunoştinţă!