Pași mici în timp
Era o seară obișnuită, pădurea era liniștită, lacul de lângă casă dormea lin, iar eu mă gândeam la ce voi face în continuare în viața mea, dar și la fiorul trecutului care mă bântuia ca în fiecare noapte. Mă gândesc cu groază că viitorul și trecutul au relație foarte puternică, dar eu prefer să trăiesc prezentul și să mă bucur de fiecare clipă care îmi este oferită. Gândul la viitor și la trecut ar trebui să fie nul, dar viața ne strigă trecutul și ne face foarte curioși de viitor. Timpul este un spirit după care oamenii își desenează schița vieții, dar nu își și finalizează construcția acesteia. Și spațiul, la fel ca timpul, este pentru noi un gând cotidian fără de care nu am putea trăi. Dar orice om și-ar dori luxul de a nu-și aminti trecutul, de a nu-și pune întrebări despre viitor sau de a nu-și îngrădi libertatea. Pentru cele mai frumoase momente din viața mea trebuie să aștept luni, poate ani dar când vin, aceste momente trec ca vântul - abia se fac simțite și auzite. Apoi, gândul la ele mă conduce cu pași mici în lunga călătorie către trecut.
După toate lucrurile pe care tocmai vi le-am amintit - pentru că fiecare din noi se gândește la aceste lucruri cândva - aș vrea să vă adresez o întrebare: V-a condus gândul vreodată în trecut?
