Și-am mai întors o filă…
„Mă întreb dacă o amintire e ceva ce ai sau ceva ce ai pierdut” - am găsit acest citat pe internet, fără autor, și m-a impresionat pentru că nu știu ce aș răspunde la o astfel de întrebare.
Da, mă gândesc, de exemplu, la momentele petrecute în această vară la ZMT alături de oameni minunați și mă bucur că am trăit aceste clipe, dar mă întristez la gândul că au trecut. Deci, le-am pierdut sau am toate amintirile acestei veri? Cu siguranță aveți cu toții un moment din trecut pe care ați vrea să îl retrăiți sau un moment pe care ați vrea să îl schimbați, să faceți lucrurile diferit. Ce păcat că nu avem această șansă!
Dar poate nu ar trebui să ne schimbăm amintirile și nici să ne întrebăm dacă le mai avem sau le-am pierdut. Cred că Dumnezeu ne dăruiește totul cu un scop. Oamenii și situațiile pe care le întâlnim ne fac să creștem frumos, să învățăm, să ne schimbăm și să devenim NOI. Amintirile fiecărei persoane sunt unice. Ele ne leagă de oameni, ne fac să păstrăm prietenii și relații. Ne surprindem zâmbind singuri în timp ce ne gândim la ceva plăcut din trecutul nostru sau suntem foarte nerăbadători să împărtășim cu cei dragi amintirile noastre. Cu siguranță fiecare își amintește cu plăcere jocurile copilăriei, fiecare poartă în suflet amintirea bunicilor sau a părinților, fiecare se bucură de un trecut de care nu o să mai aibă parte și fiecare își croiește un trecut chiar în acest moment.
Așadar, vă îndemn pe toți să vă faceți amintiri plăcute, să vă bucurați de ceea ce trăiți, de oamenii din viața voastră și de fiecare zâmbet primit. :)
