Mă gândesc la un titlu…
Luni, 12.09.2016, ora 10:34. A început şcoala… Continuarea acestei fraze o veţi găsi la sfarşitul articolului dacă, inspiraţia va fi în cele din urmă de partea mea. Vedem… A început şcoala, un nou început pentru mulţi, un nou început şi pentru mine în “Tinereţea Credinţei”… Încă mă gândesc de ce am scris asta, poate că am vrut să fac articolul să pară mai lung.
Stau în faţa unui calculator şi mă gândesc la ce să vă scriu… Privesc spre imaginea albă a unui document Microsoft Word. Mi-am închis ochii spre a gandi mai bine… Degeaba, acelaşi alb, cred ca a ramas imprimat pe retină. Încă “Mă gândesc la un titlu”… Tot alb. Începe să devină enervantă această non-culoare, mai ales atunci când gândesc. Cu siguranţă arată bine pe dinţii unei fete sau pe tricoul unui băiat, rochia unei mirese sau pe zăpada ce pică iarna din cer, însă nu arată deloc bine în mintea mea - de fapt, nu arată bine în mintea nimănui. Deşi, cred că omul de zăpadă mă va contrazice.
Profit de nuanţa de verde care apare în capul meu pentru a va încuraja să valorificaţi noul an şcolar şi să vă bucuraţi de faptul că una dintre puţinele voastre griji este – ŞCOALA! Acum, pentru că scriu de aproape o oră (!!!) şi pentru că în mintea mea a aparut un curcubeu, vreau să vă dau eu prima temă a acestui an şcolar: căutaţi semnificaţia curcubeului în Biblie!
Iar acum, îmi permit să născocesc şi o maximă: “Şcoala este paleta de culori şi tu eşti pictorul care alege culorile viitorului peisaj al vieţii tale”. Dacă aş fi în locul tău, aş asterne pe pânza creierului o spoială purpurie de matematică, un degradeu de cuvinte în limba română, un galben bacovian – aviz celor care dau bac-ul –, verdele crud al unei cărţi proaspăt citite etc. Orice pensulă care poate aduce un strop de culoare în mintea cititorului este binevenită!
A trecut o oră şi jumătate…, încă mă mai gândesc ce aş mai putea să vă spun.
“Oamenii şi lucrurile umane trebuie să fie cunoscute, în schimb, Dumnezeu şi lucrurile divine trebuie să fie iubite pentru a fi cunoscute” – acesta este citatul unui filozof francez, Blaise Pascal, care mă va ajuta în viitorul meu articol. (Dar nu termin bine citatul şi deja conştiinţa îmi spune: “În ce te-ai mai băgat, Daniel, acum trebuie să te gândeşti la continuarea citatului de mai sus”.) Iisus trebuie să vă fie învăţătorul, iar şcoala să fie o unealtă a Lui prin care acesta să adauge culoare inimii şi minţii noastre.
