A treia scrisoare
Dragă F,
Litera “f”’ este o consoană a alfabetului latin, pe care eu o scriu cu majusculă atunci când mă refer la tine. Poate eşti curios de ce am ales această literă şi nu oricare alta. Aşadar nu o sa te mai ţin în suspans precum Pavel Bartoş şi îţi voi spune că vine de la credinţă sau mai degrabă de la “Faith”. În scrisoarea precedentă m-am bucurat enorm că îţi pot dezvalui ţie, la fel ca unui prieten, credinţa mea în Dumnezeu. Fară ruşine sau teamă că vei spune tuturor “secretul” sau dimpotrivă că vei tăcea fiindu-ţi ruşine cu mine.
Îţi scriu, din nou, pentru a-ţi cere ajutor. Eu consider ca eşti unul din motivele pentru care îmi pastrez încrederea şi speranţa că principiile în care cred sunt bune. Ajutorul tau este binevenit şi îţi multumesc pentru el, pentru că tu mă aduci cu un pas mai aproape de ceea ce ştiu, cu sigurantă, că îmi mângâie sufletul iar atunci când e nevoie îl şi vindecă. Aşadar, sper să te gandeşti la mine şi poate să spui o scurtă rugăciune, pentru că şi eu ca oricare om am nevoie de aşa ceva.
Vara aceasta s-au întamplat multe, dar cele doua mari evenimente care au încununat-o au fost Zilele Mondiale ale Tineretului (ZMT), care în anul acesta s-au ţinut în Cracovia, şi tabara de cercetaşi din Muntii Lotrului a Asociatiei Cercetașii Români Uniți. În cadrul ambelor evenimente mi-a fost dat să reuşesc să înţeleg şi să pun preţ pe un anumit lucru, rugăciunea.
De pe 16 iulie pană pe 1 august am fost voluntară la ZMT. Până când a început evenimentul propriu zis, adica pe 23 iulie, eu am avut ocazia să cunosc o parte din voluntarii alaturi de care urma să lucrez și evident să particip la evenimentele organizate pentru noi. Am avut norocul să văd cum oamenii duc o viaţă uşor diferita faţă de a mea, în sensul bun. Acolo, nu doar participanţii la eveniment dar şi restul locuitorilor din Cracovia obişnuiesc să se roage mai mult şi să participe la Liturghii mult mai des decât o fac eu, de exemplu. Nu spun că nu mă rog, însă atunci când fac un bilanţ al activitaţii mele de acest gen nu pot spune că sunt prea mulţumită. În comparaţie cu modul în care mă rog eu de regula, ei au un stil diferit, sunt interesaţi de suferinţele si nevoile celor din jur ca mai apoi sa se roage strict pentru acele lucruri. Punct ochit, punct lovit!
Am mai descoperit încă un lucru interesant rugaciunea este, poate, unul dintre cele mai frumoase şi utile cadouri pe care le poţi oferi cuiva. Un dar oferit în discreţie şi cu foarte multă modestie, eu îl consider mai valoros. În situaţia în care vorbim despre o persoană atee, desigur utilitatea rugaciunii e contestatabilă din start şi toată discuţia asta dintre noi doi, dragă F, nu are o mare importanţă, însă chiar şi în situaţia asta un lucru nu poate fi omis. Faptul că este cineva care se gândeşte la ce te doare şi la ceea ce ai nevoie, care se pune în locul tau, ba chiar are câteva minute bune în care contemplează la suferinţa ta, nu e ceva de trecut cu vederea, ci dimpotrivă, trebuie preţuit. Deci, F, eşti de acord cu mine, că rugăciunea este un gest nobil în lumea oricui, fie că este creştin, buddhist, musulman sau ateu?
Voi lasa asta aici http://www.ercis.ro/actualitate/viata.asp?id=201607192, cu speranţa că poate veţi citi şi cu bucurie că la întalnirea voluntarilor cu Papa care a încheiat ZMT-ul, acesta a sfârşit discursul într-un stil modest, chiar aşa: “şi vă cer, vă rog, să nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine.”
Tabara de cercetaşi din acest an (7-14 august) m-a învăţat un alt lucru despre rugaciune şi anume frumuseţea ei. Modul în care cercetaşii şi cercetaşele se roagă e unul cu totul special, pentru că se face în grup, în jurul focului de veghe, nu doar în biserică. Bineînteles că şi la ZMT ne rugam cu toţii, dar în tabară e altfel, pentru că ne ţinem de mâini fraţi şi surori, cercetaşi şi cercetaşe, alături de care trăim după aceleaşi reguli şi principii nu doar o saptamână, ci chiar întreaga viaţă. Rostim împreună Doamna Cercetaşilor şi mulţumim pentru darurile primite în acea zi, uitandu-ne către vatra în care ard ultimele lemne rămase din focul de tabară, în jurul căruia am cântat şi ne-am distrat. Mare lucru dacă reuşeşti să duci acasă un stil atât de sincer şi profund de rugaciune, încât îti dau lacrimile, acasă la familia ta.
Aşa că, dragă F, sper să avem un moment de rugaciune într-o buna zi, numai noi doi, pentru că sunt sigură că va fi de nepreţuit.
Îmbrățișări,
Isa
