Așteptarea
Am așteptat weekend-ul, am așteptat vara, am așteptat vacanța. Așteptăm să plecăm la mare, la munte, oriunde. Așteptăm să fim invitați să ieșim din casă. Ne așteptăm să avem cea mai frumoasă vară, o vacanță extraordinară, cei mai buni prieteni. Deci așteptăm și ne așteptăm. Dar oare acționăm? De ce am acționa? Nu putem sta în fața calculatorului? Nu așa creăm prietenii de durată? Socializăm continuu și totuși nu comunicăm (aproape) niciodată. Ai făcut vreodată un sacrificiu pentru a avea cei mai buni prieteni? Ai renunțat la comoditate, la așteptări, la aparențe pentru a lega, într-adevăr, prietenii sincere? Sau ai acceptat vreodată să ieși din casă fără a avea un plan pus la punct detaliu cu detaliu? Dar cel mai important... Ai trăit vreodată bucurându-te cu adevărat de fiecare clipă? Și nu, nu vreau să spun că, dacă viața ta nu e trăită sub imperativul "Carpe diem!", nu poți să fii fericit, ci încerc să te conving de faptul că, dacă te-ai bucura de lucrurile mărunte, nu ți-ai mai forma atâtea așteptări și nu te-ai mai lăsa întristat de orice, ai fi mult mai împlinit.
Știu că nu o să îți schimbe viața ceea ce tocmai ai citit pentru că internetul este plin de îndemne asemănătoare, dar am vrut doar să îți reamintesc că nu trebuie să aștepți „momentul perfect” sau „să se alinieze planetele și stelele” pentru a face..., ei bine, orice! Și știți de ce? Pentru că așa ceva nu există și mai este și foarte clișeic, pe deasupra.
Și știi ce nu trebuie să mai așteptăm? Să ne apropiem (mai mult) de Dumnezeu care, chiar dacă noi nu conștientizăm - sau, dacă o facem, nu apreciem îndeajuns - ne veghează continuu. El ne călăuzește pe calea spre Împărăția Sa. Și nu așteaptă „momentul perfect” sau să primească ceva în schimb. Pur și simplu ne ajută.
