top of page

Despre cei care zâmbesc mereu

Nu-mi propusesem să scriu despre asta luna aceasta, dar dacă Lucia tot a început...

Știți care e una dintre cele mai frumoase părți ale cercetășiei (spun una chiar dacă toate lucrurile legate de cercetășie sunt minunate)? Oamenii.

·Afară plouă. Într-o zi. Și în următoarea. Și în a treia. Fix când începem să pregătim prânzul. V-ați aștepta să vă spun cum așteptăm în cort să apară soarele? Nu, îmi pare rău, vă voi dezamăgi în acest caz. Noi continuăm treaba. Cu zâmbetul pe buze chiar.

Țin minte că într-un an, când ploua, ne-am gândit să ținem o pelerină deasupra focului (lucru care nu mi se mai pare atât de util acum, dar, vedeți, învățăm din greșeli). Și tot fumul ne intra în ochi. Dar încă am niște filmări în care se vede cât de tare râdeam.

Ce facem dacă e noroi? Nu-i nimic mai simplu. Am învățat „dansul ploii” de la un om mereu vesel.

·Cum ați reacționa dacă v-ar trezi cineva din somn pe la 1-2 noaptea? Ați fi puțin supărați? Noi, din contră. Imediat ce trec cele 5 secunde de zăpăceală ne dăm seama (sau aflăm de la restul fetelor din jurul nostru) că urmează unul dintre cele mai așteptate momente: Marele Joc. Știm că urmează să intrăm în pielea unor personaje (sau nu, poate descoperim că noi chiar suntem neînfricați, muzicieni sau iubitori de pace). Și chiar dacă oboseala încearcă să ne apropie pleoapele, noi continuăm să rândem.

·Seara, după o zi lungă, participăm la veghe. Vă gândiți că e doar un joc de copii (nu suntem toți copii puțin mai mari în realitate?). Dar nu. O parte sunt regizori. Se gândesc o zi întreagă (sau mai mult) la scenete, povești, cântece și, da, jocuri. Au grijă să îi implice pe toți. Creează cu multă îndemândare personaje unice. După ce regizorii scapă de „presiunea scenei” din jurul focului, nu uităm să îi mulțumim lui Dumnezeu pentru tot ce ne oferă.

·E soare. E cald. Simți că te topești. Ai mânca o înghețată? Normal că... Nu! Trebuie să te concentrezi. E concursul de bucătărie. Amesteci niște ingrediente primite de la șefi, una sau două frunze din copacul ce încearcă să te ferească de razele puternice ale soarelui și foooarte multe idei. Trebuie să îți creezi singur rețetele. Și oramentele. Și aranjamentul. Le vei pune pe toate pe măsuța aia puțin strâmbă pe care ai făcut-o împreună cu patrula ta. Ce fericit ești! Ce zâmbet!

·Cum o să reziști în tabără? Acasă asculți muzică mereu. Ce te vei face? Vei cânta! Dar dacă nu ai voce? Nu contează! Se aude și o chitară? E perfect! Ce mai aștepți? Ia-ți caietul de cântece și haide cu noi!

Aș putea continua. Dar... De ce să îți răpesc bucuria? Poți să vezi și singur. Ești mereu binevenit. Vino și descoperă persoane minunate care zâmbesc și cântă mereu, care sunt întotdeauna alături de tine, care te ajută să realizezi lucruri la care nici nu îndrăzneai să te gândești.

bottom of page