Bucuria Dragostei
De câteva ceasuri a fost lansat discursul legat de cele două întâlniri ale episcopilor catolici pe tema familiei (sau dacă vă plac titlurile pompoase: Exortaţia apostolică post-sinodală a Papei Francisc) „Amoris Lætitia” sau Bucuria Dragostei. Şi dacă titlul sună atât de poetic, aşteptaţi să vedeţi rândurile discursului… nouă capitole şi peste 300 de paragrafe, aprox. 60.000 de cuvinte => câteva ore de lectură pe tema familiei cu idei ale personalităţilor din întreaga lume.
Tema familiei poate plictisi orice tânăr prins în sindromul post-modernist, când şcoala familiei este înlocuită cu şcoala prietenilor „a-toate-ştiutori”. Familia nu mai reprezintă de mai bine de jumătate de veac un target în viaţă. Jumătăţile sunt căutate tot mai des şi pretenţiile se ridică de fiecare dată tot mai sus, direct proporţional cu circumferinţa jantelor de aliaj, a grosimii lănţişoarelor, al fandoselii în general.
Cu toate acestea, „bucuria dragostei trăită în familii este bucuria Bisericii”. Chiar tineri şi rebeli, suntem mereu invitaţi să ne împlinim viaţa: absolvirea de cursuri, căutarea unui loc de muncă şi, nu în ultimul rând, căsătoria, locul în care trăim la maximum renunţarea la sine şi dragostea pentru celălalt. Familia este şcoala iubirii, şcoala în care viitoarele generaţii vor învăţa să renunţe la egoism, unde vor învăţa să fie iertaţi şi să ierte. Sigur, în practică aceste lucruri sunt mai greu de îndeplinit.
Papa Francisc accentuează provocările cu care tinerii se confruntă în învăţarea artei de a renunţa la sine prin iubirea care ştie să ierte şi să fie iertată. Vorbind de căsătorie, Sfântul Părinte spune că într-o cultură a relativismului şi a lucrurilor trecătoare, mulţi susţin trăirea momentului, evitarea luării deciziilor pe viaţă, deoarece nu ştim ce ne aduce ziua de mâine. Împotriva acestor idei, Papa afirmă: „În schimb, vă cer să fiţi revoluţionari… să fiţi rebeli împotriva acestei culturi care vede totul trecător şi care vă consideră incapabili de responsabilităţi, şi incapabili de dragostea adevărată.”
Aceste încurajări ne aduc aminte de Anul Milostivirii şi de sărbătoarea Învierii spre care ne îndreptăm atât de repede. În Duminica Paştilor vom sărbători triumful îndurării lui Dumnezeu, dar până atunci, în această perioadă a postului, trecem fiecare prin scaunul de spovadă şi ne rugăm împreună Calea Crucii. Dar simple devoţiuni putem face şi în familie, acolo unde părinţi şi tineri experimentează împreună iubirea îndurătoare a lui Dumnezeu. Mă rog ca toate familiile să guste bucuria dragostei Tatălui ceresc şi fiecare membru să devină apostol al milei Sale în lume!
