Alchimistul sau despre visuri
După doza de motivaţie pentru lectură primită de la Daniel, am decis să îţi povestesc puţin despre ultima carte citită de mine: „Alchimistul”, de Paulo Coelho.
“Alchimistul” este o carte foarte simplă, o poţi termina într-o zi sau în două. De ce îţi mai vorbesc despre ea, dacă este atât de simplă? Pentru că pe mine m-a uimit tocmai simplitatea ei, mod prin care autorul a transmis incredibil de multă frumuseţe şi înţelepciune. Mi-a arătat cum noi ne complicăm singuri vieţile, ne stresăm şi nu mai privim clar şi simplu situaţiile, oamenii şi tot ceea ce ne înconjoară. Cum ne lăsăm influenţaţi de orice şi oricine, mai puţin de noi înşine şi dorinţele noastre. „Lucrurile cele mai simple sunt cu adevărat extraordinare, dar numai înţeleptul le poate vedea”.
Cartea este povestea unui tânăr care pleacă din Spania, ţara natală, pentru a descoperi lumea ca păstor. Dar îi era pregătit alt drum în viaţă, iar după ce visează în mod repetat acelasi vis, merge la o bătrână care ştia să interpreteze visele. Aceasta i-a spus că trebuie să meargă până la Piramidele din Egipt pentru a găsi o comoară, însă tânărul nu a acordat importanţă îndemnului. A doua zi se întâlneşte cu un bătrân care l-a sfătuit să meargă în căutarea comorii pentru a-şi îndeplini Legenda Personală, iar tânărul se hotărăşte cu greu să îşi vândă oile şi să plece spre Egipt. Dar nu vreau să îţi povestesc toată cartea, fiindcă nu ar mai avea niciun farmec! Vreau, totuşi, să îţi spun ce am descifrat eu din rândurile acestei cărţi şi câteva citate care m-au influenţat.
Tânărul a decis să îşi urmeze visurile pentru a-şi împlini Legenda Personală, deşi ar fi putut trăi foarte bine dacă s-ar fi stabilit undeva, chiar şi pe parcursul călătoriei sale. Au fost mai multe momente în care a fost tentat să rămână în stadiul în care era, deoarece căpătase o mică avere şi ar fi fost mult mai comod pentru el să ignore Legenda Personală. Şi noi ar trebui să ne urmăm visurile şi să luptăm pentru ele. Chiar dacă vor fi momente grele sau momente în care vom spune că putem rămâne pe loc pentru a duce o viaţă bună, nu trebuie să uităm ceea ce ne dorim cu adevărat. Banii, faima, comoditatea pot estompa aceste visuri, însă nu le pot şterge definitiv, iar dacă le ignorăm ne vom simţi neîmpliniţi. Trebuie sa riscăm puţin pentru a ajunge unde dorim: „Un singur lucru face visurile imposibile: frica de eşec”, “Frica de a suferi e mai rea decât suferinţa însăşi. Nici o inimă n-a suferit când a plecat în căutarea visurilor sale, fiindcă orice clipă de căutare e o clipă de întâlnire cu Dumnezeu”.
Un alt lucru care mi-a plăcut foarte mult este că tânărul învăţa cum să trăiască de la tot ce îl înconjura, vedea câte o lecţie în orice luru pe care noi îl credem banal. El a învăţat lecţii de viaţă de la oile sale, de la oamenii deşertului, chiar şi de la vânt. El l-a descoperit pe Dumnezeu în orice lucru mic, în orice firicel al creaţiei Lui: “Ca să-l întâlnim pe Dumnezeu, e destul să privim în jurul nostru”, „Poate că Dumnezeu a făcut deşertul pentru ca omul să poată zâmbi la vederea curmalilor”.
Şi, pentru că această carte nu este doar ficţiune din care eu te sfătuiesc să înveţi, îţi ofer şi exemplul autorului: când cartea a fost publicată pentru prima dată în Brazilia în primele şase luni s-au vândut doar două exemplare. „Alchimistul” nu a avut succes, iar editorul autorului a reziliat contractul. Dar Paulo Coelho nu a renunţat la visul său şi nu şi-a abandonat viziunea. “De ce? Pentru că toată fiinţa mea, inima şi sufletul, era în paginile acelea, iar eu trăiam acea metaforă”. El şi-a urmat Legenda Personală – darul de a scrie – şi a găsit alt editor care a crezut în cartea sa. A doua oară, “Alchimistul” a avut un succes enorm: a fost tradus în 80 de limbi, a produs recorduri absolute de vânzări şi a influenţat foarte multe persoane.
Desigur că sunt mult mai multe lucruri de învăţat din această carte, însă te provoc să le descoperi singur. Şi te rog să mă anunţi când o termini, mi-ar face plăcere să discutăm pe tema ei!
