Iar postim?
Primul meu contact cu viaţa spirituală a fost experienţa de rugăciune alături de străbunica mea. În pofida vârstei şi a multor copii şi nepoţi pe care i-a „cârmuit”, şi-a mai asumat şi grija a doi strănepoţi mai zglobii. „Arma” ei secretă nu era însă bătaia, ci ameninţarea: „Îţi bag foc în gură să te obişnuieşti cu iadul!” Iar eu, cu încrederea unui copil în experienţa celor mai în vârstă, nu am pus în dubiu cunoştinţele ei în demonologie, mulţi ani de atunci înainte.
Rugăciunile (învăţate cu drag sau mai cu forţa) au fost aşadar un prim pas spre raiul lui Dumnezeu, dar pe parcurs am învăţat că mai există şi alte unelte care ne ajută să ne îndreptăm sufletele în acea direcție, printre care şi postul. Nu prea înţelegeam eu ce înseamnă la acea vârstă a posti şi nici veganismul nu era încă în vogă. Explicaţia era simplă: miercuri şi vineri nu mâncăm carne… şi pentru că alimentara nu avea nici ea provizii, uneori posteam de luni până sâmbătă când vizitam rudele de la ţară şi era dezlegare la toate bunătăţile.
Am învăţat apoi că postul e de mai multe feluri și în diferite perioade ale anului care nu erau neapărat întinse pe același număr de zile; şi tot crescând am învăţat că, de fapt, postul înseamnă renunţare la sine pentru Dumnezeu. Un adevărat exerciţiu pentru suflet şi trup!
În cartea profetului Isaia – o găsiţi în Biblie, capitolul 58- putem învăţa o nouă etapă a postului: renunţarea în favoarea altuia. Faceţi o scurtă pauză de trei minute şi citiţi acest capitol… Aţi revenit? Ok…
Aţi înţeles acum ce este cu adevărat postul? Exact! Este un exerciţiu, iar ca orice exerciţiu începe cu mişcări uşoare şi continuă cu cele mai grele: renunţare la anumite alimente şi înlocuirea lor cu rugăciune, continuarea postului până când devine un obicei, reducerea tabieturilor care contravin vieţii de sfinţenie, îmbrăţişarea aproapelui aflat în nevoie… Iar acest lucru NU se repetă săptămână de săptămână sau an de an. Postul cel mult continuă precum ne continuă şi viaţa.
Continuă aşadar să trăieşti efectuând mereu exerciţii fizice şi sufleteşti, iar „atunci lumina ta va răsări ca zorile şi vindecarea ta se va grăbi. Dreptatea ta va merge înaintea ta, iar în urma ta mărirea lui Dumnezeu.” (Isaia 58, 8)
