Scrisoare de la mama
Dragul meu copil, azi nu te mai privesc cum te priveam cândva, ci te admir. Mă holbez la ceea ce ai devenit.
Azi nu îţi voi contempla trecuta neputinţă, ci mă voi bucura de toată puterea ta.
Azi nu voi vedea în tine viitorul, căci, iată, viitorul, altă dată îndepărtat, a şi venit. Iar eu, dragul meu, nu îţi doresc viitorul. Îţi doresc prezentul, pentru că doar aici exişti cu adevărat.
Azi nu îţi voi spune ce e bine şi ce e rău, ci mă voi asigura că tu ţi-ai stabilit – poate şi cu modestul meu ajutor - propriile concepte referitoare la aceşti termeni.
Azi nu mă voi deştepta la miezul nopţii să te hrănesc, ci mă voi deştepta pentru a putea să fur minute bune din viaţă, gândindu-mă la tine.
Azi nu te mai împiedic să te joci prin noroi sau prin locuri periculoase, ci te îndemn doar sa te joci. Joacă-te, copilul meu drag, căci viaţa nu este decât o jucărie şi cum altfel ai putea-o sfida, dacă nu jucându-te cu ea?
Azi nu îţi voi alege haine pe care să le porţi, ci îţi voi soarbe cu nesaţ frumuseţea, pentru că cine altcineva poate să vadă simultan sufletul şi trupul atunci când te priveşte?
Azi voi sta de vorbă cu tine, iar tu îmi vei răspunde cu căldură, făcându-mă să îmi amintesc cât de mult tânjeam dupa primul tău cuvânt.
Azi te voi lua în braţe şi te voi strânge cu putere, căci doar astfel te pot face să simţi cum toata iubirea mea trece prin tine.
Azi voi râde la gândul că tu, ghiocel plăpând, întruchipezi o forţă, poate o întreagă pădure ce îşi coboară, iată, corola de minuni.
Azi te iubesc mai mult decât oricând, pentru că în fiecare zi te iubesc până la infinit plus unu. Şi ştiu că matematic nu are sens ce spun, dar pentru mine, copilul meu drag, tu eşti unicul sens.
Azi te voi admira cu toată fiinţa mea şi mă voi bucura că Domnul mi te-a dat.
Azi te privesc, te sorb, te alint, te simt, căci eu prin tine sunt şi îţi mulţumesc!
Azi voi plânge realizând că nu sunt veşnică, dar voi zâmbi ştiind că tu eşti etern.
