Cum să scapi de „Ce ar fi fost dacă...”
Am nevoie de sinceritatea ta, pentru început. Sau nu. Nu eu am nevoie de sinceritate, ci tu ai… Gata, ai pregătit sinceritatea? Începem?
De câte ori ai renunţat la ceva pentru că nu puteai, pentru că nu aveai cum să reuşeşti? Câte uşi ai închis pentru că ţi-a fost prea teamă de eşec? De câte ori ţi-ai tăiat singur aripile pentru că nu ai avut încredere în propriile forţe? Oups! Am deviat de la subiect. Nu o să te învăţ să zbori. Nu acum, poate mai târziu, depinde cum stau cu praful de zâne. :)
Ai fost sincer? Ai recunoscut că măcar o dată nu ai avut destulă încredere pentru a continua? Dar dacă, totuşi, consideri că ai reuşit mereu să îţi învingi toate temerile şi ţi-ai îndeplinit toate visurile, te rog tare mult să ne spui şi nouă cum ai procedat.
O să-ţi împărtăşesc câteva mici gânduri care sper să te ajute să nu îţi mai trânteşti singur uşa în faţă. Şi să mă ajute şi pe mine, în acelaşi timp, pentru că şi eu sunt sinceră şi recunosc că mă autosabotez câteodată. Dar, să revenim.
Este în regulă să nu îți iasă din prima. Continuă să încerci! Vei avea şanse mai multe data viitoare.
Se poate întâmpla ca oamenii să te privească ciudat. Dar aşa ar face şi dacă ai zbura, deci nu te impacienta.
Nu ai absolut nimic de pierdut. Îţi poţi şifona puţin orgoliul, e adevărat, dar parcă mai bine arată o cută decât o gaură provocată de numeroasele întrebări precum: "Ce ar fi fost dacă…?".
Dacă tot te-ai gândit la consecinţele eşecului, măcar te-ai gândit şi la răsplata reuşitei?
"În final, nu regretăm decât oportunităţile pe care nu le-am acceptat" - Lewis Carroll (nu m-am putut abţine).
"Nu poţi şti - poţi doar să crezi sau nu" - C.S. Lewis (nu m-am putut abţine, partea a II-a).
Buun. Să nu mă înţelegi greşit. Da, încrederea în sine e foarte importantă - de asta am încercat să o consolidăm, nu? -, dar şi munca e importantă. Ziceam şi eu. Nu ştiu dacă rândurile acestea au un impact prea mare asupra ta, dar dacă totuşi te ajută cât de puţin, eu mă declar mai mult decât mulţumită.