La început a fost Cuvântul
Simple sau sofisticate, amuzante sau încărcate de profunzime, spuse la întâmplare sau nuanțate de înțelesuri tainice, cuvintele rămân fundamentul naturii noastre, pentru că ele sunt cele care dau glas gândurilor și stărilor proprii, dezvăluind o definiție a sinelui. Le întâlnim peste tot: pe stradă, rupte din conversații pur întâmplătoare, la telefon, la radio, în autobuz, în cărți citite pe nerăsuflate sau în cântece dragi, învălmășindu-se continuu și strecurându-se încet însufletul nostru.
Am auzit și am adresat tot felul de cuvinte, unele care au adus bucurie, mângâiere sau iertare, altele care au rănit. Există unele cuvinte care pot schimba o viață, într-o clipă. Pot părea simple și lipsite de importanță însă, în realitate, sunt niște instrumente atât de necesare, în atât de diverse forme, ce pot fi folosite ca pansamente sau ca săbii. Pot fi aripi care înalță și înnobilează sau cărbuni care murdăresc. Uneori cuvintele vindecă, alteori ele dor.
Cum se nasc și unde dispar odată ce sunt rostite? Cred că se desprind din universul nostru lăuntric și se avântă în căutarea unui alt suflet care să le înțeleagă și să le primească deschis, păstrându-le în amintire.
Uneori însă cuvintele nu sunt suficiente și se transformă în necuvinte, gata să transmită atâtea trăiri și emoții fără ca măcar să fie rostite. Doar niște priviri care se împletesc în simțire, în îmbrățișări sincere, surâsuri sau doar într-o liniște în care să se deslușească o poezie a trăirii.
Ai regretat vreodată că nu ai spus ce ai simțit, că sentimentele și gândurile tale s-au înăbușit în teamă, ignorare sau nesiguranță? Probabil că da. Poate nu ai spus persoanelor dragi cât de mult le iubești sau cât de recunoscător ești că sunt parte din viața ta; ai lăsat idei și viziuni să se stingă de teama de a nu fi respinse; ai ezitat să faci un compliment, deși știai că aveai șansa să luminezi ziua cuiva; sau poate ai refuzat să îți ceri iertare din orgoliu și poate că ai pierdut…
Cuvintele sunt paradisuri dăruite, de ce refuzăm să le oferim și alegem să pierdem clipe de emoție pură? Fără cuvinte nu ar fi nimic, căci totul se naște din ele… “Venim cu cuvânt şi prin cuvinte. Rămânem datorită cuvintelor şi în cuvinte” (Victor Banaru).