Fructul oprit
Haideţi să ne reamintim Începutul: primii oameni au fost ispitiţi de Diavol să nu respecte şi să nu se supună cuvântului Domnului. Ei au făcut aşa cum au considerat că este bine pentru ei, negândindu-se la consecinţe. Ca pedeapsă Dumnezeu i-a alungat din Rai şi au devenit muritori.
Mai ştiţi că atunci când eram copii ni se spunea să nu facem un anumit lucru şi noi persistam în acel ceva doar pentru că nu era voie? Acelaşi lucru îl facem şi acum. Nu vorbesc neapărat despre cele 10 porunci date, ci despre atitudinea noastră zilnică care ne deteriorează sufletul şi conştiinţa.
Obişnuim să credem că nu avem pentru ce să ne cerem iertare pentru că nu am greşit. Sau, după ce am greşit şi ne dăm seama de ce am făcut, ne prefacem că nimic nu s-a întâmplat, dar rezultatul răului făcut ne ajunge din urmă şi ajungem să regretăm ceva din trecut. Ne comportăm într-o anumită manieră doar pentru că „ştim noi mai bine”. Cădem uneori pradă impulsului şi acţionăm iraţional, vorbim fără să ne gândim dacă este bine ce facem, dacă nu deranjăm cumva prin atitudinea noastră, dacă nu îi supărăm pe cei din jur.
Suntem greşitori, dar am încercat să nu mai persistăm în a greşi, să nu mai repetăm ceva ce ştim că nu este OK? Am încercat să reparăm ceva în comportamentul nostru sau să reparăm ceva din trecut? Am încercat să îi influenţăm şi pe ceilalţi să se comporte altfel, într-un mod mai înţelept?