Zâmbeşte, Omule!
Hei, bună! Ne întâlnim iar. Trebuie să recunosc că am stat puţin să mă gândesc la ce pot face ca să-ţi aduc zâmbetul pe buze. Paşi mici spre fericire şi multe altele poţi găsi aici, pe acest blog micuţ, dragă cititorule. Aşadar, îmi permiţi, te rog, să te încurajez? Da, ştiu, sunt o străină al cărei articol îl citeşti din întâmplare; dacă aceasta chiar există, pentru că, precum Einstein spunea, "coincidența este modul lui Dumnezeu de a rămâne în anonimat". Dar când te-a încurajat ultima dată cineva? Acum câteva minute, ore sau, poate, chiar zile? Deci, îmi permiţi?
O să consider faptul că ai ajuns să citești până aici aceste rânduri ca fiind un răspuns afirmativ.
Îți place sau, mai bine spus, iubeşti ceea ce faci? Îi ajuţi pe ceilalți sau măcar ţi-ai propus să o faci? Ai un plan măreţ prin care să salvezi lumea sau te rogi ca oamenii să-l redescopere pe Dumnezeu? Eşti unul dintre cei care, atunci când întreaga lume se îndreaptă spre o râpă, aleargă în direcţia opusă fără să le pese că sunt consideraţi nebuni? (Trebuie să recunosc, aici am preluat ideea lui C.S. Lewis.) Te bucuri de fiecare lucru mărunt? Observi prezenţa lui Dumnezeu pretutindeni şi îi mulţumeşti pentru absolut tot? Atunci bucură-te! Eşti pe calea cea bună. Şi nu te opri! Continuă să încerci să devii din ce în ce mai bun, pentru a ajuta din ce în ce mai mulţi oameni! Şi... zâmbește, Omule! Nu te întrista, pentru că mereu ai pe cineva care veghează asupra ta.