Să fim copii…
Într-o lume aflată în goana continuă după confortul material, devine tot mai greu de definit ideea de normalitate. Nemulţumiţi şi dornici de a obţine cât mai mult, oamenii încep să fugă haotic spre ceva nedefinit, fără să ştie unde se îndreaptă sau când vor primi ceea ce caută, căci îşi pierd bucuria şi sensul vieţii. Ideea de reuşită se identifică tot mai mult cu reuşita materială şi mai puțin cu cea spirituală, iar de aici porneşte întregul neajuns al existenței noastre.
Cum ne putem păstra deci inima curată şi raţiunea neatinasă de vârtejul de neoprit al incertitudinii? Fără să realizăm de ce, devenim uneori victimle negativităţii şi ale rutinei, care ne împing să nu mai vedem clar lucrurile, ci să le percepem în umbra nemulţumirii.
Aș vrea să împărtășesc cu voi o întamplare care m-a pus pe gânduri şi pe care mi-aş dori să o păstrez în amintire ca pe o lecţie a simplităţii, în care am redescoperit fericirea. Zilele trecute, la ora de română, am primit vizita lui Alin, băieţelul simpatic de şapte anişori al doamnei profesoare. Deşi la început totul părea să decurgă firesc, după câteva minute de citit eseuri anoste, pline de termeni care mai de care mai sofisticaţi, musafirul nostru a întrerupt brusc ora:
-Eu m-am plictisit…
Fără să îl luăm în seamă, ne-am continuat şirul lecturii.
-Haideţi să vă arăt desenul meu! şi a scos o foaie de hârtie, pe care erau desenaţi câţiva omuleţi care se ţineau de mână.
-Cine e acolo? l-a intrebat doamna profesoara, intrând în jocul lui.
-Sunt prietenii mei. Mă înțeleg foarte bine cu ei.
-Cum știi că sunt prietenii tăi?
-Sunt niște oameni buni şi educaţi.
-Cum îți dai seama dacă un om este bun sau rău?
-Oamenii buni fac gesturi frumoase, sunt blânzi şi drăguţi cu cei din jur. Oamenii răi sunt violenți şi au sentimente urâte.
-Ce sunt pentru tine sentimentele?
-Sentimenetele sunt ceea ce simt oamenii în adâncul lor si nu arată oricui.
Întrebările curgeau în lanț, iar noi așteptam răspunsurile lui Alin cu uimire şi cuprinşi de curiozitatea de a afla cât mai mult. Jocul, pueril la început, căpătase profunzime.
-Care e cel mai frumos sentiment?
-Iubirea, a răspuns, fără nicio ezitare.
-Tu pe cine iubaşti cel mai mult? Pe părinţi sau pe prieteni?
-Îi iubesc foarte mult pe toţi, dar sper să nu se supere dacă o să spun că cel mai mult Îl iubesc pe Dumnezeu.
-De ce?
-Pentru că El ne ține împreună şi are grijă de noi.
-Poţi să ne spui acum şi un sentiment urât?
-Frica. Dar nu trebuie să ne fie frică de nimic, eu nu mă tem nici măcar de întuneric.
-Cum așa? Nici de întuneric? Nici măcar atunci când eşti singur?
-Nu, a răspuns, pentru că eu nu sunt singur niciodată. Am un prieten care vine cu mine peste tot.
-Ai un prieten imaginar? a intrebat un coleg. Să ştii că şi eu am avut unul.
-Nu, prietenul meu este Iisus şi mă urmează oriunde merg.
Am rămas uimiți… Cum putea un copilaş să fie atât de înțelept şi să judece lucrurile mai clar decât noi!?!
Atât de simplu şi de sincer, încât orice explicaţie sau intervenţie adiacentă erau de prios… Atât de complex şi de profund, încât parcă nu ne venea să credem că Alin, care ne vorbise cu o aşa franchețe, nu avea decât şapte anişori. Viaţa văzută prin ochii unui copil pare mult mai clară, fără ornamente inutile, fără complicaţii de ordin material, doar o realitate pură, în care ar trebui să ne oglindim cu toţii. Uneori, magia dispare odată cu trecerea anilor, iar imaginea neştirbită a unei lumi bune se degradează treptat. Secretul fericirii începe să se stingă, se ascunde tot mai mult de noi şi de dorinţa noastră de a o atinge.
Cred că nu putem găsi acest secret niciunde, oricât de departe ne-am aventura să îl căutăm, ci îl vom descoperi abia atunci când vom decide să căutăm mai adânc în noi, să scoatem la lumină copilul care nu a dispărut nicicând, ci doar s-a ascuns de gândurile şi de imaginile care l-au îndepărtat de realitate.
Să fim copii! Să nu mai strivim corola de minuni a lumii, să ne bucuram de ineditul vieţii, fără a încerca să găsim o explicație matematică fiecărui sentiment sau întămplări, să lăsăm să trăiască mereu copilul din noi, vesel şi sincer, cu aceeaşi curiozitate de a descoperi lumea şi de a o privi mai mult cu inima decât cu ochii.
Să fim copii…