Prima mea scrisoare
Pentru toţi:
Hei! Numele meu este Isabela şi sunt super încantă să împart cu toţi câteva lucruri pe care le-am învăţat în ultima vreme. Oameni buni, deja începe sa îmi placă de voi, aţi ajuns la randul doi al articolului şi nu aţi renunţat… Înseamna ceva.
Pentru tine:
Acum, că ştii cum mă cheamă şi mi te poţi adresa pe nume, cred că şi eu pot să te “strig” într-un fel. Aşa că, dragul meu cititor, permite-mi să îţi spun F.
Pentru F:
Bună, dragă F! Într-un fel sau altul îmi e dor de tine şi asta e ciudat pentru că nu am apucat să ne vedem încă. Nu obişnuiesc să scriu, nu e modul meu natural de a transmite ganduri, dar vorba aia: “Situaţiile disperate cer măsuri disperate”. Îmi plac mai mult discuţiile face to face, îmi place să văd gesturile, mimica, privirea, atitudinea persoanelor, cu care comunic. Însă azi voi face un mic experiment şi iata-mă scriindu-ţi. După cum am fost învăţată, pentru a trage niste concluzii, un experiment trebuie repetat de cât mai multe ori, aşa că te poţi aştepta la cât mai multe scrisori de la mine.
Dar să revin la ceea ce voiam să îţi scriu, de fapt. Voiam să îţi povestesc o parte din lucrurile frumoase pe care le-am trăit în ultima vreme. Am avut ocazia să descopăr foarte multe personalitaţi care merită toată lauda şi respectul nostru. Aceşti oameni muncesc enorm şi nu fac lucrurile pe jumatate. Mă inspiră prin puterea lor de a nu se lăsa bătuţi şi de a continua să facă, fară frică şi şovaială, ceea ce ştiu că este bine.
Primul despre care vreau să îţi povestesc este Dr. Cătălin Cîrstoveanu. I-am ascultat povestea de viaţă în cadrul unei conferinţe organizate de Fundaţia LEADERS. M-am bucurat să văd că a început prezentarea cu un vers din Psaltire care vorbea despre consecinţa lucrurilor făcute pe jumătate. Aici sunt câteva idei principale pe care le-am reţinut după conferinţă:
Învaţă de la cei mai mici ca tine! – e fantastic să vezi cum un doctor de renume mărturiseşte fără jenă că învaţă în continuare lucruri noi de la asistente şi rezidenţi.
Medicina de calitate se face cu puţini medici şi multe asistente! – prin analogie putem să traducem în multe moduri afirmaţia de mai sus, referindu-ne la preoţi şi enoriaşi sau la politicieni şi cetaţeni.
Schimbarea începe de la tine! – e ceva atunci când un doctor îţi spune că atunci când vede un monitor murdar el se duce şi îl şterge. De ce face asta? Pentru că puterea exemplului e cea mai bună.
Ar fi mai multe de spus despre acest om, dar mă opresc aici. Dacă eşti curios incearcă link-ul acesta.
A doua persoană despre care vreau sa îţi supun este tot un doctor. M-am înscris la cercul de microbiologie, la începutul anului universitar, şi am rămas surprisă de faptul că nu se disclută exclusiv pe teme ştiintifice. În acest fel, am aflat o gramadă de chestii noi care nu sunt legate strict de bacterii şi de bolile pe care le produc acestea. Iniţiatorul şi coordonatorul cercului este dr. Mircea Ioan Popa. Mai departe o să enumăr câteva lucruri pe care le-am făcut şi aflat de acolo. În primul rând, acţiunea caritabilă la Valea Plopului, unde am facut o donaţie şi ne-am jucat cu o parte din sutele de copii care îşi au adapostul în acel loc. De asemenea, toţi cei care am fost acolo am avut o mică discuţie cu parintele Tănase care ne-a spus şi o glumiţă: “Diferenţa dintre Dumnezeu şi medici este că Dumnezeu nu se crede medic”. Apoi, domnul doctor ni l-a făcut cunoscut pe Petre Ţuţea. Iată un citat de al lui, pe una dintre prezentari, care chiar mi-a placut: “Fără Dumnezeu, omul rămâne un biet animal raţional şi vorbitor, care vine de nicăieri şi merge spre nicăieri”.
Mă opresc aici, pentru că nu vreau să te plictisesc, dar dacă eşti curios, poţi citi un interviu interesant aici sau poate chiar să vizitezi site-ul de microbiologie înfiinţat de Dr. Mircea Ioan Popa.
Rămâi cu bine, prietene, şi abia aştept să îţi împartaşesc gândurile mele din nou!
Pupici, Isa.