De ce?

Realizăm oare că primim o anumită cantitate de timp și că în comparație cu celelalte resurse nu îl putem crește, nu îl putem cultiva, nu îl putem cumpăra? Timpul este cea mai prețioasă resursă și trebuie să îl valorificăm. Și pentru a face aceasta, trebuie să ne găsim “De ce?”-ul. De ce te trezești dimineața? De ce trăiești? De ce zâmbești? Ce te face să zâmbești?… Când vom găsi acest “De ce?”, vom ști care e rolul nostru și în ce merită să investim.

Trebuie să găsim ceea ce iubim. Iar dacă tu nu ai descoperit încă ce iubești, nu-i nimic, fii sigur că Cel care iubește te-a găsit pe tine. Domnul te iubește și nu îi este deloc greu să te găsească, fii sigur de aceasta! Și merită să lupți pentru visul tău. Și vor veni momente de cumpănă și vă veți întreba de ce vi se întâmplă vouă. Atunci nu trebuie să renunțati la “De ce?” pentru că aceste greutăți nu au venit să rămână, ci au venit să treacă. Și toate trec mai ușor în compania Lui. Poate că nu toți vor înțelege asta, nu mulți îți vor fi alături, dar trebuie să înțelegi că ești o persoană diferită, o persoană specială. Și, în momentul în care veți ajunge la acel „eu” special, veți renunța la plăcerile lumii, la lucrurile trecătoare și la tot ce este cotidian. Abia atunci vă veți alătura oamenilor speciali.

Sunt multe categorii de oameni și, la fel, sunt multe categorii de creștini. Poate că ne-am născut creștini, dar dacă nu acționăm ca atare, creștinismul nostru nu are nici o valoare. Ni s-au dat posibilități uimitoare, una dintre ele fiind cunoașterea existenței lui Dumnezeu și a cuvintelor Lui, cuvinte care pot face din noi oameni mai buni: ai grijă de aproapele tău, ajută-i pe cei sărmani, fii atent la cei în nevoie, gândește pozitiv, nu fura, nu vorbi urât, ascultă de părinți! Poate suna copilăresc, dar acesta e adevărul. Toate aceste înștiințări, care sunt ca o comoară, ne-au fost oferite sub o formă sau alta în Biblie. Amintiți-vă de Pariul lui Pascal: „Dacă Dumnezeu nu există și eu cred, nu am pierdut nimic. Dar dacă El există și eu nu cred, am pierdut totul”! Dacă nu luăm aceste cuvinte ca pe unele ale Domnului, să le luăm barem ca pe un sfat al conștiinței!

Indiferent de crezi sau nu în Dumnezeu, ar trebui să îți trăiești viața cu iubire, cu blândețe, cu compasiune, cu milă și cu toleranță, încercând să faci lumea mai bună. Dacă nu există niciun dumnezeu, atunci nu ai pierdut nimic, dar, cel putin, vei fi avut un impact pozitiv asupra celor din jur. Dacă există un zeu binevoitor, care îți evaluează viața, vei fi judecat pe baza acțiunilor tale și nu doar pe baza capacității de a crede orbește. Și lumea nu are nevoie de credincioși leneși, ci de oameni buni, care schimbă ceva prin gândire, prin comportament și mai ales prin acțiune.

Revin la întrebarea mea, ”De ce?” – care, de fapt, ar trebui să fie si întrebarea voastră -, de ce să nu credem? Ce avem de pierdut? De ce să nu iubim? De ce să nu fim speciali? Trebuie să reprezentăm o idee, să reprezentăm posibilități. Să trecem la nivelul următor, iar nivelul următor este credința. Pentru că lumea este admirabil făcută și orice om de bun simț realizează că atunci când nu mai e nici o explicație, intervine Domnul. Iar pentru a trece la nivelul următor, vă provoc să investiți în voi! Vă provoc să citiți, să ascultați mai mult, să investiți o oră din timpul vostru în mintea voastră, să vă rugați, să mergeți la biserică, pentru că numai așa, cunoscând și descoperind frumusețile vieții, veți ști care este “De ce?”-ul vostru. Sper să fie un “De ce?” bun, unul care vă va îndruma să faceți lumea noastră mai bună decât atunci când ați sosit în ea ca musafiri.

Dar până vă veți găsi propriul “De ce?”, vă voi enumera eu trei “De ce?”-uri: De ce te-ai trezit în dimineața asta? De ce vrei să fii un om mai bun? De ce să nu faci toate acestea pe calea frumoasă, deși aparent mai grea, numită credința?

#ȘtefanAlexandru