La revedere în Rai
La revedere în Rai – este cartea scrisă sub forma unui dialog şi care merită citită nu doar o dată, ci de câte ori vreţi să vă aduceţi aminte de un model creştin declarat sfânt în anul 2011 care s-a remarcat în societate prin crezurile şi faptele lui – Ioan Paul al II-lea.
În această vară, când eram la bunica şi îmi terminasem “stocul de romane” cu care venisem, am găsit această carte în mini-biblioteca ei. Am început să citesc memoriile fotografului pontifical Mari Arturo care a lucrat o perioadă de timp alături de Papa Ioan Paul al II-lea şi a dorit să ne împărtăşească câteva amintiri cu Sfântul Părinte. Structura cărţii constă în mici capitole care transmit clar, pe înţelesul tuturor, mesaje esenţiale şi momente deosebite.
Am rămas plăcut impresionată de cartea citită, deoarece conţine informaţii utile, surprinzătoare şi marcante. Astfel am aflat că Papa avea un program zilnic pe care îl respecta cu stricteţe, am descoperit impactul pe care acesta l-a avut asupra anumitor comunităţi pe care le-a vizitat, dar şi asupra unor lideri politici. Dar am luat la cunoştinţă şi de câteva minuni pe care le-a înfăptuit cu ajutorul Duhului Sfânt.
Vă invit să acordaţi câteva ore acestei cărţi - pe care o veţi găsi cu siguranţă în librăriile ce conţin cărţi creştine - pentru a-l descoperi pe Papa Ioan Paul al II-lea prin ochii unui fotograf care a participat alături de el la diverse evenimente, fiind prezent chiar şi în ultimele clipe din viaţa Papei pe care l-a respectat, l-a apreciat şi l-a iubit ca pe un tată.
Conchid spunându-vă că citind La revedere în Rai, veţi descoperi o carte care vă va emoţiona prin relatările mai puţin obişnuite descrise, prin atitudinea Papei în astfel de situaţii şi, deci, o carte asupra căreia veţi dori să reveniţi.
“Spunea lucruri angajante nu doar seminariştilor, ci tuturor tinerilor. Le vorbea insistent despre cât de dificilă este adevărata iubire, le vorbea despre responsabilitate, fidelitate, castitate. Şi aţi văzut? Pe când murea, iar tinerii vegheau sub fereastra lui cântându-i iubirea lor, a spus aceste cuvinte care au devenit imediat celebre: <<Eu v-am căutat şi voi aţi venit, vă mulţumesc!>>. A fost poate ultima frază lungă din viaţa sa, rostită pe patul de moarte şi făcută cunoscută tuturor de monseniorul Dziwisz. Le-a mulţumit tinerilor, pentru că ei nu l-au părăsit niciodată.”
Arturo Mari - La revedere în Rai