Provocarea lunii: ajută un necunoscut!
Îţi lansez o provocare pentru această lună: ajută un necunoscut!
„De ce?”. Da, probabil că am ghicit, probabil că aceasta este prima ta reacţie. De acord, sunt o mie de motive să spui nu. Cum ar fi: „Ar putea să muncească şi să câştige singur bani, aşa cum fac şi eu”, sau: „De banii ăştia o să îşi ia ţigări şi băutură”, sau: „Eu însumi/însămi am nevoie de banii ăştia, şi aşa o duc greu”. Chiar şi dacă nu ar fi vorba de bani, ci de un alt fel de ajutor material, tot găsim motive ca să ignorăm persoanele care au nevoie de noi.
Dar, acum, poţi găsi un singur motiv pentru care să ajuţi? Pentru că eu cred că acest singur motiv este destul de bun ca să faci un mic efort şi să întinzi cuiva o mână de ajutor. Oricine poate avea nevoie de ea la un moment dat: bătrânul care se uită prin vitrina patiseriei, copilul care e trimis la cerşit şi îi e foame, vecina ta, în vârstă, care nu mai are pe nimeni... Chiar şi tu ai avut şi mai ai uneori nevoie de ajutor, fie el material sau poate doar de o încurajare, de un zâmbet, de o îmbrăţişare.
Şi, ca să nu spuneţi „Da, Lucia, îţi e uşor să faci morală, dar ţie îţi vine să împarţi economiile tale cu orice necunoscut?”, o să vă povestesc o întamplare care m-a emoţionat profund săptămâna aceasta. Zilnic, în drumul meu spre metrou, trec pe lângă o florărie lângă care este o bancă. Ei bine, pe banca aceea stă adesea un om care are cu el câteva bagaje mari, un om care trăieşte pe stradă. Ceea ce mă uimeşte este că arată foarte îngrijit şi mereu îşi face de lucru: coase ceva, mătură trotuarul, am observat că are chiar şi câteva cărţi. Nu cerşeşte, nu se plânge. Luni am avut o fereastră la facultate, aşa că m-am întors acasă pentru o oră. El era acolo, dând cu mătura lângă băncuţă lui. M-am gândit să îi duc ceva, când plec iar spre facultate, aşa că i-am pregătit un pacheţel cu ciorbă fierbinte. M-am apropiat de el şi i-am spus: „Bună, ţi-am adus ceva de mâncare, o ciorbă caldă!”. Mi-a zâmbit larg, incredibil de senin, şi mi-a răspuns: „Mulţumesc mult, o voi savura chiar acum!”. Apoi mi-am văzut liniştită de drumul meu, însă simpla lui reacţie mi-a înseninat neaşteptat de mult ziua. Nu ştiu câţi oameni sunt atât de senini, când au atât de puţin. Nu ştiu prin ce a trecut, dar ceva îmi spune că a avut multe zile negre. Nu ştiu cum sau de ce a ajuns în stradă, dar este irelevant atunci când vrei să faci un bine.
Aşa că, te provoc să ajuţi un necunoscut! Fără să îl judeci, pur şi simplu. Nu neapărat cu bani, poţi dona ceva ce nu îţi mai este de folos sau poţi lua un meniu la pachet de la McDonald’s. Important este să nu fii indiferent şi să nu ignori oamenii care o duc mai greu. Şi, crede-mă, după ce vei face micul pas de a dărui, te vei simţi mult mai bine. Până data viitoare când îţi scriu, te rog, să fii un om bun, milostiv! Eşti creştin? Atunci gândeşte-te la Isus: şi-a dat viaţa pentru nişte oameni pe care nu îi cunoştea! Gândeşte-te câţi oameni a ajutat şi a salvat... Tu poţi ajuta măcar unul singur? Aştept în comentarii răspunsurile voastre. Şi să-mi mai spuneţi, după ce v-aţi ajutat aproapele, cum v-aţi simţit?